În anumite părţi sunt încă popoare şi turme, dar nu la noi fraţilor: aici sunt numai State.
Statul? Şi ce este el? Ei bine, acum, deschideţi bine urechile, pentru că acum am să vă spun povestea mea despre moartea popoarelor.
Statul înseamnă cel mai rece dintre monştrii cei mai reci. Cu răceală chiar şi minte, şi din gura sa se scurge această minciună: „Eu, Statul, sunt poporul.”
Asta este minciună! Au fost creatori cei care au creat popoare şi le-au ridicat deasupra unei credinţe şi a unei iubiri, aşa au servit viaţa.
Sunt distrugători acei care aşează capcane pentru cei mulţi şi le numesc Stat, înalţă deasupra o spadă şi o sută de lăcomii neînfrânate de bani şi plăceri materiale nemeritate.
Unde există încă popor, el nu înţelege Statul şi îl urăşte ca o rătăcire şi un păcat, împotriva obiceiurilor şi a drepturilor.
Vă dau acest semn; orice popor îşi vorbeşte propria limbă despre bine şi despre rău: şi asta vecinul nu o înţelege. El şi-a inventat propriul limbaj în obiceiuri şi în drepturi. În schimb Statul minte în toate limbile despre bine şi despre rău; şi ori şi ce ar spune, minte – şi ori şi ce ar avea, a furat-o.
Totul în el este fals; muşcă cu dinţi furaţi, muşcăciosul! False îi sunt până şi maţele.
Confuzie a limbilor binelui şi răului, acesta este semnul pe care vi-l dau ca semn al Statului. Într-adevăr, acest semn interpretează voinţa de moarte! Într-adevăr, el face semn predicatorilor morţii!
Se nasc prea mulţi oameni; Statul a fost inventat pentru ne-necesari!
Priviţi puţin cum el îi atrage la sine pe prea mulţii! Cum îi înghite şi-i mestecă şi-i remestecă!
„Pe pământ nu este nimic mai mare decât mine; eu sunt degetul lui Dumnezeu – aşa rage monstrul. Şi nu numai surzii şi miopii cad în genunchi!
O… chiar şi în voi, mărinimoşii, el murmură minciunile sale! O!..., el ştie să descopere inimile generoase, care sunt gata să se jertfească!
Da, ştie să vă descopere şi pe voi, învingători ai vechiului zeu! Lupta vă obosi şi acum oboseala voastră serveşte noul idol.
Eroi şi oameni de onoare ar vrea să-şi adune în jur noul idol! Bucuros se încălzeşte la soarele bunelor conştiinţe – recele monstru!
Totul vrea să vă dea vouă, dacă voi îl adoraţi, noul idol: aşa se cumpără splendoarea virtuţilor voastre şi privirea ochilor voştri mândri.
Cu voi vrea să ademenească pe cei mulţi! (…) Da, a muri pentru cei mulţi a fost aici inventat, care se mândreşte a fi viaţă: în adevăr un mare serviciu adus tuturor predicatorilor morţii!
Stat numesc eu locul în care toţi beau venin, buni şi răi: Statul, locul în care toţi se iartă, buni şi răi; Statul locul în care lenta sinucidere a tuturor se numeşte „viaţă”.
Priviţi aceşti ne-necesari! Fură operele inventatorilor şi comorile înţelepţilor: numesc cultură furtul lor – şi totul devine pentru ei boală şi plictiseală! (…)
Priviţi aceşti ne-necesari! Acumulează bogăţii devenind cu acestea mai săraci. Vor puterea şi mai întâi pârghia puterii, mulţi bani, aceşti impotenţi!
Priviţi cum se caţără, aceste zvelte maimuţe! Se caţără unii peste alţii şi se târâie în noroi şi în josnicie. Toţi vor să ajungă la tron: este nebunia lor – ca şi cum fericirea ar sta în tron! Adesea pe tron este noroiul – şi adesea chiar tronul stă pe noroi.
Pentru mine sunt toţi demenţi, maimuţe căţărătoare şi spirite supra-excitate. Idolul lor, pentru mine este rău-mirositor, recele monstru: toţi sunt pentru mine rău-mirositori, aceşti idolatri.
Fraţilor, vreţi deci să vă sufocaţi în „emanaţiile” boturilor lor şi a lăcomiei lor? Mai bine spargeţi geamurile şi săriţi afară în aer deschis!
Fugiţi de mirosul rău! Îndepărtaţi-vă de idolatria ne-necesarilor!
Fugiţi de mirosul rău! Îndepărtaţi-vă de „emanaţiile” acestor sacrificii umane!
Pământul este încă liber pentru mărinimoşi. Încă sunt goale multe locuri pentru solitari şi pentru solitari în doi, în jurul cărora adie parfumul marilor tăcuţi.
O viaţă liberă este încă deschisă mărinimoşilor. Într-adevăr, cine posedă puţin, cu atât mai puţin este posedat: fie lăudată mica sărăcie!
Numai unde sfârşeşte Statul începe omul care nu este ne-necesar: acolo începe cântecul necesităţii, melodie unică şi de neînlocuit.
Acolo unde sfârşeşte Statul – priviţi, priviţi fraţilor!
Nu vedeţi, curcubeul şi podurile supraomului?
Aşa grăita Zarathustra.
Friederich Nietzsche
„Cosi parlò Zarathustra”
Fabbri Editori
Traducere de Manole Benieamin
Pentru a salva satul românesc, semnaţi petiţia de legiferare a
„Codului Rural şi al Pescuitului”
VOTUL E ....MEA CULPA. PRAF IN OCHI ...STATUL SANTEM NOI POPORUL....TRADAREA E PE FATA....HOTII NE SE MAI ASCUND.
RăspundețiȘtergere