Despre cele trei metamorfoze

Trei metamorfoze eu vă numesc ale spiritului; cum spiritul devine cămilă, şi leu, cămila, şi copil la sfârşit leul.

Multe lucruri apăsătoare sunt pentru spirit, pentru spiritul puternic şi răbdător în care locuieşte veneraţia: forţa sa cere greutăţi de purtat şi greutăţile cele mai grave.

Ce este apăsător? Aşa întreabă spiritul dintre toate, o voi eroi? Aşa întreabă spiritul răbdător. Ca să-l pot lua asupra mea şi să fiu mândru de forţa mea. Nu este: să cobori, pentru a face rău propriei mândrii? Să faci să strălucească propria voastră prostie, pentru a lua în râs propria înţelepciune?

Sau este: să te desparţi de propria cauză, când ea îşi celebrează victoria? Să urci pe munţi înalţi pentru a tenta tentatorul?

            Sau este să te hrăneşti cu ghinda şi iarba cunoaşterii şi, din dragoste pentru cunoaştere, să suferi de foame în suflet?

            Sau este: să fii bolnav şi să trimiţi acasă consolatorii şi să strângi prietenia cu surzii, care niciodată nu aud ceea ce tu vrei?

            Sau este să cobori în apa murdară, când este apa adevărului, fără să îndepărtezi de tine broaştele reci şi arzătoare?            Sau este: să iubeşti pe cei care dispreţuiesc şi să întinzi mâna fantasmelor când vor să ne înspăimânte?

            Toate aceste lucruri foarte grele vrea să le ia asupra spiritul răbdător: ca o cămilă ce aleargă încărcată în deşert, aşa aleargă şi el în deşertul său. Dar în deşertul cel mai solitar are loc a doua metamorfoză: aici spiritul devine leu. El vrea să devină stăpân pe propria sa libertate şi să se ştie domn în deşertul său.

            Caută aici ultimul sau domn: vrea să-i devină inamic, lui şi ultimului său zeu, vrea să lupte pentru victorie cu marele dragon. Care este marele dragon pe care spiritul nu mai vrea să-l numească domn şi zeu? „Tu trebuie” se numeşte marele dragon. Dar spiritul leului zice:”Eu vreau”.

            „Tu trebuie” îi blochează pasul, scânteind ca aurul. Este un animal solzos şi pe fiecare solz străluceşte ca aurul „tu trebuie”.

            Valori milenare strălucesc pe aceşti solzi şi aşa vorbeşte cel mai puternic dintre toţi dragonii. „Orice valoare a lucrurilor străluceşte în mine”.

            „Orice valoare a fost deja creată şi orice valoare creată sunt eu. Într-adevăr, nu trebuie să mai fie nici un „Eu vreau!”

            Aşa vorbeşte dragonul.

            Fraţilor, de ce mai este nevoie de leul spiritului? De ce nu ajunge animalul de povară care renunţă şi venerează?

            A crea noi valori – asta nu o poate face nici chiar leul: dar să-şi creeze libertatea pentru o nouă creaţie – asta poate potenţa leului.

 Aşi crea libertatea este un sfânt. Nu chiar în faţa datoriei: pentru asta, fraţilor, este nevoie de leu.

            Aşi lua dreptul pentru noi valori – şi acesta este cel mai teribil a lua pentru spiritul răbdător, asta este pentru el o pradă şi felul de a acţiona a unui animal de pradă.

Ca lucrul său cel mai sacru el iubea într-o vreme „Tu trebuie”: acum trebuie să gândească

fantezia şi arbitrariul chiar în lucrurile cele mai sacre, pentru a răpi libertatea iubirii sale: este nevoie de leu pentru această prădăciune.

Dar spuneţi, fraţilor, ce anume ştie să facă încă un copil ce nici măcar leul nu ştia să facă? De ce trebuie încă leul prădător trebuie să devină copil?

Inocenţă este copilul şi uitare, un a reîncepe, un joc, o roată care se învârte de la sine, un prim impuls, un sfânt a spune da.

Da, pentru jocul de a crea, fraţilor, este nevoie de un sfânt a spune da: acum spiritul îşi vrea propria voinţă, pierdutul – pentru – lume cucereşte pentru sine lumea sa.

Trei metamorfoze v-am nominat ale spiritului: cum spiritul devine cămilă, şi leu cămila, şi leul la urmă copil.

Aşa grăita Zarathustra.

Friederich Nietzsche

„Cosi parlò Zarathustra”

Fabbri Editori

Traducere de Manole  Benieamin

Revista Taranul Roman, ianuarie 2006

Pentru a salva satul românesc, semnaţi petiţia de legiferare a

„Codului Rural şi al Pescuitului”

http://www.petitieonline.ro/petitie-p25258051.html