Din lirica norvegiană

Învaţă de la ape să nu te-opreşti din drum,
Învaţă de la flăcări că toate-s numai scrum,
Învaţă de la umbră să taci şi să veghezi,
Învaţă de la piatră cât trebuie să crezi,
Învaţă de la soare cum trebuie s-apui,
Învaţă de la stâncă cât trebuie să spui,
Învaţă de la vântul ce-adie pe poteci,
Cum trebuie prin lume neliniştit să treci.
Învaţă de la toate că toate sunt surori
Cum treci frumos prin viaţă,
Cum poţi frumos să mori.
Învaţă de la vierme că nimeni nu-i uitat,
Învaţă de la nufăr să fii mereu curat,
Învaţă de la vultur când umerii ţi-s grei
Şi du-te la furnică de vezi povara ei.
Învaţă de la lună să nu te înspăimânţi,
Învaţă de la păsări să fii mereu în zbor,
Învaţă de la toate că totu-i trecător.
Ia seama fiu al jertfei prin lumea-n care treci,
Să-nveţi din tot ce piere
Cum să trăieşti în veci.